Dragii mei,
M-am intors de la control: SUNT BINE - asta ne-au spus doctorii dupa ce m-au pozat, pipait, verificat.
Am plecat duminica la pranz, si tare m-am obosit ca atunci am iesit din spital de la IOB. Sau poate nu stiati ca am avut leucocitele atat de scazute joi (250, iar limita minima este 4500) incat mama a intrat in panica instantaneu si m-a dus la spital. Restul nu vi-l spun, doar ca m-au internat si m-au bagat imediat pe antibiotic. I-am tinut in suspans pe ai mei pana sambata seara, cand am vazut-o pe mama plangand cand a aflat ca mi-au crescut leucocitele la 2500. Asa ca am plecat in Italia.
Nu mi-a placut nici acum ca italienii nu stiu o boaba de engleza, asa ca toti am fost handicapati. Ne omoara lipsa de comunicare. Iar ai mei erau parca picati din cer.
Dupa ce am revazut vechii prieteni din spital (doctori, asistente, infirmiere) si au aflat ai mei ca totul e OK cu mine, am luat masa la cantina spitalului (alta experienta mai putin placuta) si ne-am intors la hotel, unde ne-am hotarat sa mergem sa vedem ce jocuri de calculator au italienii. Am luat un taxi si ne-am dus intr-un centru comercial, de unde mi-am luat un joc, dar nu-i asa tare ca cele din Romania, plus ca-i in italiana - logic, doar italienii nu stiu engleza, ca noi. Ne-am ratacit in Bologna, la intoarcere, si noroc ca mi-a venit mie ideea sa-l pun pe tata sa-i ceara unui vanzator de la chioscul de ziare sa ne cheme un taxi. Altfel nu mai ajungeam la hotel, eram rupt de oboseala, dupa atata timp de stat la pat, parintii mei ma pun sa merg pe jos kilometrii. Dar am ajuns la hotel si m-am culcat, ca marti plecam foarte devreme spre casa.
Dragii mei, ai mei plutesc inca de fericire ca lucrurile merg bine in ceea ce ma priveste, si iar va multumesc ca ati facut posibil acest lucru.
N-am poze sa va arat, ca vremea a fost rea si n-am facut nici una.
Va pup pe toti, si va raman dator!
Andrei
marți, 13 octombrie 2009
miercuri, 16 septembrie 2009
Inapoi la scoala!
Iata-ma iarasi la scoala!
As vrea sa le dedic zambetul meu celor dragi care m-au ajutat sa ma pot bucura de acest eveniment. N-am mai scris in ultimul timp. Am fost mai tot timpul plecat la Bucuresti. Imediat ce m-am intors din Italia a trebuit sa reiau tratamentul. Dupa cum stiti, rezultatul biopsiei nu a fost nici de cum exceptional, dar continuam lupta, chiar daca este de durata (inca 29 de saptamani de la operatie), rezultatul stiu ca va fi bun! Incep sa ma obisnuiesc cu aceste cure de citostatice. Si cu analizele, si cu insistentele mamei mele sa mananc, sa beau... Toate trec. Nu stiti ce mult am asteptat inceputul scolii. Asa ma plictiseam acasa! De altfel, eu tot timpul ma plictisesc. Vreau sa ma joc tot timpul ceva nou, dar, daca nu-s colegii mei... ce dor mi-a fost de ei!
Astazi ne-a spus tata ca a cumparat biletele pentru Italia, pe 12 octombrie trebuie sa merg la control. Singura parte frumoasa e drumul cu avionul. In rest, halate albe si trezirea amintirilor neplacute din iunie.
Sa revenim la bucuria inceputului de an scolar. Si ca sa ne vedeti iarasi pe toti, uitati-va mai jos!
Doamna Invatatoare mereu langa mine!
Pe curand!..................................... Acum am teme de facut!
As vrea sa le dedic zambetul meu celor dragi care m-au ajutat sa ma pot bucura de acest eveniment. N-am mai scris in ultimul timp. Am fost mai tot timpul plecat la Bucuresti. Imediat ce m-am intors din Italia a trebuit sa reiau tratamentul. Dupa cum stiti, rezultatul biopsiei nu a fost nici de cum exceptional, dar continuam lupta, chiar daca este de durata (inca 29 de saptamani de la operatie), rezultatul stiu ca va fi bun! Incep sa ma obisnuiesc cu aceste cure de citostatice. Si cu analizele, si cu insistentele mamei mele sa mananc, sa beau... Toate trec. Nu stiti ce mult am asteptat inceputul scolii. Asa ma plictiseam acasa! De altfel, eu tot timpul ma plictisesc. Vreau sa ma joc tot timpul ceva nou, dar, daca nu-s colegii mei... ce dor mi-a fost de ei!
Astazi ne-a spus tata ca a cumparat biletele pentru Italia, pe 12 octombrie trebuie sa merg la control. Singura parte frumoasa e drumul cu avionul. In rest, halate albe si trezirea amintirilor neplacute din iunie.
Sa revenim la bucuria inceputului de an scolar. Si ca sa ne vedeti iarasi pe toti, uitati-va mai jos!
Doamna Invatatoare mereu langa mine!
Pe curand!..................................... Acum am teme de facut!
sâmbătă, 27 iunie 2009
Ziua cea mare: intoarcerea acasa
Astazi se intorc acasa "Dumitrestii", in frunte cu micul, dar curajosul Andrei. Un alt pas greu, poate ca cel mai greu, a mai trecut in lupta lui cu aceasta boala cumplita.
Sperantele tuturor sunt mari, asa ca ramane sa asteptam voia Domnului, despre care nu cred ca poate fi decat una pe care o gandim cu totii:
ANDREI SE VA FACE BINE!
joi, 25 iunie 2009
Pe terasa
Cand ma pregateam sa ma deconectez de pe blog, am primit de la Catalin poza asta, intitulata "Pe terasa". Offf! Nu m-am putut abtine si am vorbit doua vorbe cu Catalin. Andreiut dormea acum. Sa zicem si noi "Ingerasul" si sa ne indreptam spre o alta zi. Mai fara dureri, mai cu ganduri bune.
Doamne, doar cu tine si prin tine!
Bologna, 25.06.2009 - Mesaje scurte, nu grozave
Biopsia
Histopatologicul e prost.
Dimineata
Iar a avut dureri, dar a suportat. Tremura si urla. Dupa a vomat tot. Cand si-a facut efectul calmantul, a mers cu fizioterapeuta.
Impresionanta suferinta, dar mai cu seama lupta lui Andrei. Chiar daca nu toate vestile sunt bune, rugaciunile noastre, la fel de puternice, ii spun lui Doamne-Doamne la unison sa va aduca cu bine si cat mai curand acasa. Va asteptam cu sufletele pline de speranta si mai ales cu dragoste si dor.
Doamne ajuta!
Bologna, 24.06.2009, 22:25
Bologna, 24.06.2009, 22:25
Bun gasit, tuturor!Zi grea pentru noi. Am inceput ziua cu incercarea, la insistentele parintilor de a ne aseza in fundulet pe marginea patului, au inceput dureri crancene, si pana am sunat dupa calmant, pana l-au preparat, parca ar fi trecut o eternitate. Tare rau i-a fost. Dar dupa ce si-a facut efectul calmantul, a venit fizio si s-a mutat dintr-un pat in celalalt. Singur, nu a vrut nici un ajutor. Plange zilnic ca vrea acasa.Dupa pranz, s-a ambitionat el, si s-a ridicat in fundulet vrand sa se dea jos din pat si iar dureri mari, mari de tot. Printre urlete, cand nu bea apa, s-a intors spre mine si mi-a spus ca "Dumnezeu este cu mine" si a inceput iar sa tipe, iar apoi mi-a mai spus ceva ce nu voi uita niciodata: "te iubesc mult, tati". Dupa experienta asta am vorbit cu toata lumea si acum ii fac din 4 in 4 ore calmant, asa ca nu-l mai doare. Maine ii repeta analizele de sange si radiografia toracica. Acum tocmai s-a trezit si vine asistentul sa-i ia tensiunea, pulsul, temperatura,... nu le stiu pe toate.Dumnezeu sa ne apere pe toti!
Catalin
Bun gasit, tuturor!Zi grea pentru noi. Am inceput ziua cu incercarea, la insistentele parintilor de a ne aseza in fundulet pe marginea patului, au inceput dureri crancene, si pana am sunat dupa calmant, pana l-au preparat, parca ar fi trecut o eternitate. Tare rau i-a fost. Dar dupa ce si-a facut efectul calmantul, a venit fizio si s-a mutat dintr-un pat in celalalt. Singur, nu a vrut nici un ajutor. Plange zilnic ca vrea acasa.Dupa pranz, s-a ambitionat el, si s-a ridicat in fundulet vrand sa se dea jos din pat si iar dureri mari, mari de tot. Printre urlete, cand nu bea apa, s-a intors spre mine si mi-a spus ca "Dumnezeu este cu mine" si a inceput iar sa tipe, iar apoi mi-a mai spus ceva ce nu voi uita niciodata: "te iubesc mult, tati". Dupa experienta asta am vorbit cu toata lumea si acum ii fac din 4 in 4 ore calmant, asa ca nu-l mai doare. Maine ii repeta analizele de sange si radiografia toracica. Acum tocmai s-a trezit si vine asistentul sa-i ia tensiunea, pulsul, temperatura,... nu le stiu pe toate.Dumnezeu sa ne apere pe toti!
Catalin
miercuri, 24 iunie 2009
In sfarsit, mesajul de ieri
Bologna, 23.06.2009, 20:15
Buna seara,
E seara si suntem toti in camera de la etajul 3. Azi i-au scos drenele, si am asistat la operatie, desfasurandu-se in ATI. I-am tinut mana stanga ridicata, in timp ce alta doctorita, de aceasta data, ii scotea drenele. Am vazut si cicatricea operatiei si e mare, si urata. La o ora dupa aceasta l-au transferat pe sectie. Tare rau i-a parut ca pleaca din ATI, se simtea foarte protejat iar de noi tratat cu f. multa atentie. Inainte de plecare a venit fizio – dar am pasat-o ca de abia se trezise din anestezie. A fost tare speriat cand l-au mutat de pe un pat pe altul, desi, cu foarte multa atentie si iubire l-a tratat asistentul care era azi de servici. Oricum, omul era cu morfina in buzunar si preventiv i-a injectat 1ml inainte de a-l transborda.
Am ajuns repede sus, unde au inceput sa se perinde asistente dupa asistente – mama ce obositor – prea multa atentie strica si pana nu le zambesti si nu sunt convinse ca esti bine nu pleaca. A facut putina febra si il supara mult gatul, fie de la tubul din operatie fie de la mucozitatile din plaman, care probabil nu le-a eliminat in intregime. Doctorita de azi ne-a spus ca plamanul stang era comprimat de tumora si nu mai functiona, iar la ora actuala exercitiile sunt pentru a-l umfla ca sa ocupe cutia toracica. Deci l-au trecut pe antibiotic si i-au continuat aerosol pentru gat.
Ne-a vizitat azi si Nicoleta Maxim, care ne-a ajutat cu traducerea fizio-terapeutei. Era iar foarte nervos Andrei, deci iar nu a vrut fizioterapie, a suflat de cateva ori. Cat despre ridicat in fundulet, nici gand, prea obosit. S-a ridicat pe marginea patului la insistentele fizioterapeutei, dar il dureau ingrozitor picioarele si doamna a fost de acord sa se aseze la loc in pat. Nicoleta i-a vorbit foarte frumos lui Andrei, intelege probabil mai bine decat oricine ce simte, si el, stiind prin ce a trecut fetita asta, asculta sfaturile ei.
Dar tot travaliul asta-l oboseste, asa ca de abia astepta putina liniste, care-a venit in curand. I-am cumparat o jucarie si ne-am apucat sa ne jucam impreuna – este o masinuta de construit – n-am terminat-o inca, pentru ca a obosit. Si tare mult a transpirat, asa ca a vrut musai sa schimbe paturile. Si a facut-o singur, toata fizioterapia a facut-o trecand dintr-un pat in altul (3 metri de mers pe jos) – un pas mic pentru omenire dar mare pentru Andrei.
Acum doarme, a obosit ingrozitor mergand de la un pat la celalalt. A si mancat putin, si e slabit rau. Gilda e inca traumatizata de cat de slab l-a vazut acum. Tocmai imi zice ca nu l-a vazut in viata ei asa.
In continuare ne ajuta enorm infirmiera romanca din ATI – trece si la intrarea in schimb si la iesire si ne tot intreba ce ne mai trebuie. Azi i-a mai adus un cadou. Si sucuri, si prezenta ei, ca stim ca nu suntem singuri aici. Vorbeste italiana si intrebam multe prin ea.
Acum doarme, e linistit si apucam si noi parintii sa vorbim. Sunt multi romani aici la tratament cu citostatice.
Doamne ajuta!
Catalin
Buna seara,
E seara si suntem toti in camera de la etajul 3. Azi i-au scos drenele, si am asistat la operatie, desfasurandu-se in ATI. I-am tinut mana stanga ridicata, in timp ce alta doctorita, de aceasta data, ii scotea drenele. Am vazut si cicatricea operatiei si e mare, si urata. La o ora dupa aceasta l-au transferat pe sectie. Tare rau i-a parut ca pleaca din ATI, se simtea foarte protejat iar de noi tratat cu f. multa atentie. Inainte de plecare a venit fizio – dar am pasat-o ca de abia se trezise din anestezie. A fost tare speriat cand l-au mutat de pe un pat pe altul, desi, cu foarte multa atentie si iubire l-a tratat asistentul care era azi de servici. Oricum, omul era cu morfina in buzunar si preventiv i-a injectat 1ml inainte de a-l transborda.
Am ajuns repede sus, unde au inceput sa se perinde asistente dupa asistente – mama ce obositor – prea multa atentie strica si pana nu le zambesti si nu sunt convinse ca esti bine nu pleaca. A facut putina febra si il supara mult gatul, fie de la tubul din operatie fie de la mucozitatile din plaman, care probabil nu le-a eliminat in intregime. Doctorita de azi ne-a spus ca plamanul stang era comprimat de tumora si nu mai functiona, iar la ora actuala exercitiile sunt pentru a-l umfla ca sa ocupe cutia toracica. Deci l-au trecut pe antibiotic si i-au continuat aerosol pentru gat.
Ne-a vizitat azi si Nicoleta Maxim, care ne-a ajutat cu traducerea fizio-terapeutei. Era iar foarte nervos Andrei, deci iar nu a vrut fizioterapie, a suflat de cateva ori. Cat despre ridicat in fundulet, nici gand, prea obosit. S-a ridicat pe marginea patului la insistentele fizioterapeutei, dar il dureau ingrozitor picioarele si doamna a fost de acord sa se aseze la loc in pat. Nicoleta i-a vorbit foarte frumos lui Andrei, intelege probabil mai bine decat oricine ce simte, si el, stiind prin ce a trecut fetita asta, asculta sfaturile ei.
Dar tot travaliul asta-l oboseste, asa ca de abia astepta putina liniste, care-a venit in curand. I-am cumparat o jucarie si ne-am apucat sa ne jucam impreuna – este o masinuta de construit – n-am terminat-o inca, pentru ca a obosit. Si tare mult a transpirat, asa ca a vrut musai sa schimbe paturile. Si a facut-o singur, toata fizioterapia a facut-o trecand dintr-un pat in altul (3 metri de mers pe jos) – un pas mic pentru omenire dar mare pentru Andrei.
Acum doarme, a obosit ingrozitor mergand de la un pat la celalalt. A si mancat putin, si e slabit rau. Gilda e inca traumatizata de cat de slab l-a vazut acum. Tocmai imi zice ca nu l-a vazut in viata ei asa.
In continuare ne ajuta enorm infirmiera romanca din ATI – trece si la intrarea in schimb si la iesire si ne tot intreba ce ne mai trebuie. Azi i-a mai adus un cadou. Si sucuri, si prezenta ei, ca stim ca nu suntem singuri aici. Vorbeste italiana si intrebam multe prin ea.
Acum doarme, e linistit si apucam si noi parintii sa vorbim. Sunt multi romani aici la tratament cu citostatice.
Doamne ajuta!
Catalin
Completare din alt mail de azi:
Am incercat dimineata sa stam in sezut si durerile au fost groaznice. I-au facut morfina. Apoi a mers cu fizio de la un pat la altul. A mai incercat sa se traga pe margine si aceleasi dureri. Acum e sedat si doarme.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
